Acea zi calda

Știi , te-am privit cum dormeai și m-am întrebat cum ar arăta viața mea fără tine … Ți-am cuprins obrazul în palmă , iar ochii mi s-au umplut imediat de lacrimi simțind cum mă sufocă frica de a nu te pierde … Am început să plâng în întuneric precum un copil speriat închipuindu-mi ziua în care nu te voi mai avea , perna pe care tu nu vei mai sta , nopțile în care nu ne vom mai îmbrățișa , și diminețile în care … în care … nimeni nu mă va aștepta să mă trezesc … M-am speriat și mi-am lipit bărbia de pieptul tău , chiar deasupra inimii , închizând ochii și ascultând-o … Știi ce am auzit ? Am auzit-o cum bate liniștită , cum bate mulțumită , fericită că mă are acolo … Iar atunci am știut … am știut că niciodată nimeni și nimic nu vor putea să mă scoată din ea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s