Lectia ’14

Mai bine să fim fericiţi decât mândri, nu-i aşa? Să ne consumăm fericirea în doze mari, dar nu mai mari decât fericirea celui pe care-l iubim.

Aşa, vom putea să oferim chiar şi atunci când cineva nu va mai putea oferi la fel. Sau invers, să primim din dragostea celuilalt atunci când nu vom fi în stare să împărţim. Diferiţi suntem în dragoste, dragostea însă nu poate fi diferită în faţa a ceea ce simţim cu adevărat.

– Ea a plecat. Şi-a dat toate gândurile la amanet şi a rămas cu ideea că poate găsi o lume mai bună. Şi-ar fi dorit şi altceva, să vadă într-o seară frumoasă cum el îi bate la uşă şi din repeziciunea unor cuvinte încropite pe drum, ar fi înţeles un mesaj: întoarce-te. S-ar fi aruncat în braţele lui, ar fi strigat de fericire unei lumi care niciodată nu i-a înţeles strigătul. El însă a înţeles mai mult. Dacă ar fi uitat cuvintele, ar fi iubit tăcerea braţelor lui, ştiind că el va fi în stare să descopere secretele unui suflet atât de scump. Plăcut e să te trezești dimineața și să îți zâmbească. Dar și mai plăcut e să te trezești dimineața și să ai cui să zâmbești. Şi dacă zâmbetul s-a oprit undeva între două dimineţi, e că revenirea unor gânduri bune era aproape. Ea nu a plecat să nu mai revină. Ea a plecat, crezând că el o va întoarce.

– El a lăsat-o. Dintre toate dovezile ce i le putea arăta, a ales să nu arate nimic. Iubind-o la nebunie, găsind în ea atât de multe sensuri ale fericirii lui, nimic nu putea fi mai simplu decât să uite. E-adevărat, bărbaţii uneori gândesc cu frânturi de emoţii şi se lasă purtaţi de frica unei eventuale repetiţii. Dar poate pentru asta şi oamenii se leagă atât de mult de dragoste. El a înţeles că între oameni şi dragoste nu se află doar o replică bună de agăţat, că după asta trebuiesc sute şi mii de multe alte replici. Şi dovezi. Cifre? Dar dacă iubirea nu mai însemna el, ci însemna noi, dacă dovezile nu mai erau o întrebare, ci un răspuns, cum să descifrezi iubirea în cifre şi nu în stări sincere. El nu a lăsat-o pentru că nu o iubea. El a lăsat-o crezând că ea va veni.

Lucrurile frumoase nu se gândesc, ele se întâmplă. Fericirea adevărată nu se gândește, ea se vede. Dragostea sinceră nu se gândește, ea se simte. Proşti suntem în dragoste, pentru că gândim prea multe lucruri, gândim prea multă fericire, gândim prea multă dragoste. Nu lăsăm pentru că aşa trebuie, ci pentru că în momente de nelinişte şi singurătate, omul este făcut să vadă cealaltă parte a întregului. Atunci e bine să gândeşti că a lăsa înseamnă şi a te pierde.

Lăsăm ceva din noi înainte să părăsim un loc. Rămânem acolo, chiar dacă am plecat. Și sunt lucruri în noi pe care le putem regăsi doar întorcându-ne. Ne întoarcem și ne regăsim. Dar contează ca, căutând împăcarea cu trecutul, să nu lăsăm în prezent ceva din noi, pe care apoi îl vom căuta la fel de mult. Lăsăm ceva din noi înainte să părăsim un loc. Unele locuri însă nu ar trebui părăsite niciodată, pentru că ele aduc dragostea.

Cât de puternici nu ați fi, nu vă despărțiți de cei pe care îi iubiți. Doar omul la care ții și care te iubește poate să te ducă în cea mai fericită lume și să te scoată din cel mai urât iad. Iubirea nu este o joacă, căci nu te poți juca cu viața a 2 oameni. Iubirea este un răspuns, decizia să fii alături, să fii puternic, să iubești. Când iubești, trăiești. În rest, exiști.

Ea nu va pleca, pentru că el o va întoarce. El nu o va lăsa, pentru că ea va veni!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s