new post

Cine știe, poate că peste ani, într-o zi, absolut întâmplător, ne vom trezi față în față. Te voi privi și mă vei privi… ne vom privi unul pe altul până în suflet așa cum numai noi știm să o facem… Mă vei întreba ce fac, te voi întreba cum ești, iar răspunsul ne va fi la fel: ”sunt bine”… căci lacrimile vor fi demult uitate, dorul stins, iar iubirea noastră doar o veche și străină amintire. De fapt, noi vom fi străini… doi străini care își vor întoarce indiferenți spatele de parcă nici nu s-ar fi strâns vreodată în brațe șoptindu-și cu drag:” te iubesc până la cer și înapoi…”
Cine știe, poate că peste ani, într-o zi, absolut întâmplător, ne vom trezi față în față… dar asta într-o altă viață…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s