Dor de…

Dor de… aerul tare, rece, care te taie când ieşi din casă. De troiene, de munti imbracati in nea.

De fulgii mari care cad alene şi ţi se topesc încet pe faţă.

Dor de aerul speific al sarbatorilor.

De stelele alea multe, mari, clare, care să văd într-o noapte de iarnă acasă. Într-o noapte din-aia cu ger de crapa pietrele, îţi ard obrajii şi te simţi viu, viu, viu.

. De case în care se văd pomi de Crăciun sub care se ghicesc cadouri, de luminiţe pâlpâind bucuroase în noapte.

Dor sa ascult colinde si sa colind. Şi să miroasă a iarna. Şi a linişte. Să spun că mi-e dor de colindele lui Hrusca e atât de cliseic, dar uite că îmi e dor de crăp. Şi nu ştiu de ce, ascultate afară din ţară nu sunt la fel. Nu-i mirosul ăla de iarnă afară, nu e harul ăla care învăluie totul în jur…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s