fragmente

“Ce bine ar fi sa li-l pot prezenta mamei si tatii! N-ar trebui sa mai stau tot timpul cu inima cat un purice, gandindu-ma ce crede si ce simte fiecare din ei, pe rand, atunci cand nu le sunt alaturi, acolo, in clipa aia. As vrea sa ma distribui uniform intre ei. Ma rog, nu chiar uniform, dar asa ca sa nu supar pe nimeni. Si nu doar pentru ca tin la ei gigantic, ci si pentru ca nu-mi place sa mint sau sa ma ascund, asa cum fac acum. De fapt, de ce sa trebuiasca sa mint cand nu e vorba decat de iubire?” Kaya de Vos, Jurnalul unei iubiri imposibile

fragmente

“Ma gandesc ca ne nastem cu un fel de prestiinta a iubirii. Nu trebuie sa ne invete nimeni ceva special, pentru ca, daca il avem alaturi pe cel care ne e sortit, o sa stim exact cum sa fim impreuna. Toate gesturile iti vin firesc, toate cuvintele se rostesc singure si alcatuiesc curgator marea scenografie a traitului cu celalalt, in care nimic nu e de prisos si nimic nu lipseste, nimic nu e deplasat, nimic de rusine si totul e nou, desi vechi de cand lumea… Doar ca, in lumea ta, totul e numai al tau si al celuilalt.
Desi, daca ma gandesc putin, sunt sigura ca nu toti oamenii au parte de asa ceva in doi si ma intreb cum ar putea fi altfel cu mine si cu M., adica daca as putea fi mai fericita decat atat… daca exista un <mai mult>. Sau daca ar fi putut fi la fel cu altcineva. Nu! Sunt foarte sigura ca nu!” Kaya de Vos, Jurnalul unei iubiri imposibile

Intrebari fara raspuns

Oare cum ramane cu aceia doi? Oare destinul va fi de partea lor sau ii vor desparti pentru totdeauna?

…o iubire puternica are doua sfarsituri: unul miraculos si altul tragic…

 

 

69267_616621701686903_645382120_n.jpg

„Diferenţa dintre realitatea pe care o trăim şi cea pe care o contemplăm cu suspine constă doar în superficialitatea de a nu pricepe la timp că un bărbat ţi se pare mai bun decat al tău doar dacă nu eşti fericită … Dar daca eşti? Dacă eşti îndrăgostită lulea de bărbatul tău şi iţi ajunge în toate privinţele?
Bărbatul tău e ideal pentru ca ţi-a venit în întâmpinare cu tot ce a cerut sufletul tău.
Bărbatul tău ţi-a ieşit în cale cu pâinea şi sarea vieţii, îmbrăţişarea lui are exact forma zâmbetului tău, iar în ochii lui se vede norocul de a te fi întâlnit.
Lui nu trebuie să-i ceri nimic, pentru că-ţi dă totul.
Pe el nu trebuie să-l minţi cu nimic, pentru că înţelege orice.
… Bărbatului tău ideal îi zâmbeşti şi-n somn, pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând, iar respiraţia lui te sincronizeaza cu universul în care ţi-a fost dat să trăieşti.
Bărbatul ideal, dupa care eşti nebună, te învaţă să fii femeie, să-ţi arăţi interiorul cu aceeaşi graţie cu care mâinile tale îi cuceresc obrajii şi ochii, buzele şi gâtul…
Bărbatul ideal nu se caută după o schemă anume, nu trăieşte într-o climă aparte şi nu răspunde doar la semnale specifice.
Poate că trece în momentul ăsta pe sub fereastra ta sau prin biroul tău, poate mâine va traversa strada odată cu tine…
Ridică ochii şi vei şti – nu mă întreba cum…
Poate că nu are ochi albaştri, 1,90m şi muşchi de oţel, dar poate are ce-ţi lipseşte ţie.
Sau poate vrei să ştii mai întâi ce-ţi lipseşte ţie…
Dacă răzbim şi-l găsim, propun să-l iubim şi gata.
Restul ar fi pierdere de timp.
Şi de şansă…
Şi de tinereţe…
Şi de idealuri…” Mihaela Rădulescu – Despre lucruri simple