gand frumos

ntr-o zi, lăsând orgoliul, trecutul și toate amintirile deoparte, vei trăi viața ta. Vei risca să uiți totul. Te vor judeca alții că nu e corect și tu vei spune că încă mai simți, că încă mai vrei ce-a fost. Vei ști însă că doar așa poți să trăiești viața ta și nu a lor. Că dragostea se simte în doi și că ai vrea să vină o zi în care să nu-ți pese de nimeni în afară de tine. Iar dacă îți va păsa de tine, vei putea iubi cu adevărat, fără să schimonosești un sentiment de dragul cuiva. Într-o zi, lăsând pe unii în urmă, vei putea găsi pe alții înaintea ta. Sau alături. Pe omul tău.

Într-o zi vei risca. Vei începe din nou să iubești și-ți vei da seama cât de plăcut e. Cât de cald e să știi că cineva se gândește la tine, fără a-ți cere ceva în schimb. Într-o zi vei uita ce zi este, pentru că fiecare clipă va fi o minune. Vei pune capul de drag la pieptul lui și nimic nu va mai conta. Vei ști că asta e realitate, pentru că va fi prima dată după mulți ani când vei dori să păstrezi ce ai. Să iubești, să oferi, să fii liberă alături de cineva. Să-ți pese din nou și de data asta de cine trebuie. Într-o zi vei ști că toată emoția asta e reciprocă și fericirea va fi cu atât mai senină. Într-o zi vei iubi și vei fi iubită.

Într-o zi când nu-ți vei mai bate joc de tine. Când vei înțelege că hainele, banii și toate lucrurile astea de umplutură nu au valoare dacă nu ai cu cine să le împarți. Că ai prefera un om gol de haine decât gol la suflet. Că meriți mai mult, dar și tu trebuie să oferi mai mult. Că fericirea se împarte la doi. Dar înainte de fericire trebuie să uiți trecutul, omul slab și moale din tine. Într-o zi nu îți vei mai plânge de milă și nici nu vei privi cu invidie la perechile fericite din jur. Pentru că vei depăși slăbiciunea lor. Pentru că vei risca să fii din nou fericită. Pentru că vei iubi.

Într-o zi, riscând, poți să rămâi fericit pentru toată viața

new post

Dragostea NU este atracție sexuală și atât. Așa cum atracția sexuală nu este o mare garanție pentru dragoste. Ca absolvent de Litere, nu de Psihologie, o să fac o comparație de pe terenul meu: Când doi oameni fac dragoste COMUNICĂ. Vorbesc în alt fel. Și așa se face că uneori descoperă că NU VORBESC ACEEAȘI LIMBĂ! Și merg fiecare pe drumul lui dacă niciunul nu vrea să învețe limba celuilalt sau nu învață amândoi una nouă, inventată, cum era Esperanto.

Dragostea nu e de ajuns?

Ba este. Cu condiția să fie dublă. Să iubești de unul singur e doar o fundătură fără sfârșit. O încăpățânare prostească. patologică. Omul nu-și caută jumătatea, că el este întreg. N-are o jumătate de corp, o jumătate de creier, o jumătate de inimă. Dar are o jumătate de dragoste și îl caută pe cel care are cealaltă jumătate de dragoste să facă un sentiment întreg.

Dragostea este de ajuns când nu e un capăt de linie unde trenul oprește să moară, ci atunci când este un vehicol de două locuri. Extensibil cu încă unul sau două sub formă de scaune de copil.

Dragostea este de ajuns atunci când este… dragoste. Problema e că mulți dintre psihologi vorbesc despre probleme prin care n-au trecut, despre perioade din viață la care n-au ajuns și despre sentimente pe care nu le-au trăit. Eroarea lor nu mi s-ar părea gravă dacă singurii care ar suferi ar fi chiar ei. Dar nu e așa. Iar ce strică ei nu e ca la coafor. În trei săptămâni îți crește părul la loc! Dar înăuntru? Parcă e mai bine să n-ai decât întrebările decât să te împiedici de răspunsuri greșite!

Dragostea e de ajuns. Însă, deși se vorbește mult despre ea, sunt destui oameni care n-au întâlnit-o. Au avut parte doar de surogate. De înlocuitori. Și nu poți să ai o părere despre cafea când, vorba celor de la Paraziții, te freci ca nesu’

new post

Eu cred ca doar despre iubire e vorba in viata asta mica pe pamant. Trebuie sa iubesti si sa te daruiesti cu totul. Cat despre a lua totul de la zero, asta nu prea cred ca se poate. Poti sterge plusurile, minusurile acumulate de tine prin tine? Nu stiu ce sa zic, insa ca sa iti raspund la intrebare nu cred ca am luat-o vreodata de la zero.