Sa iubim mai mult

Când doi orgolioşi se iubesc, iubirea nu îşi va găsi nicicând plenitudinea, blocată în permanenţă de barierele minţii, ale mândriei, ale fricii. “Iubeşte-mă tu primul, ca să te iubesc şi eu” pare a fi motto-ul celor care îi permit Ego-ului să pună stăpânire pe ei, obligând sentimentele să ia naştere şi să li se manifeste în suflet doar, impunându-le să nu fie exprimate niciodată la adevărata lor intensitate. Teama de respingere, teama de ridicol, teama de a părea slabi sau vulnerabili, rezumate toate în teamacolosală de a fi răniţi, e cel mai uşor de identificat: poartă masca de om rigid şi se potriveşte de minune pe chipul Indiferentului-wanna-be, care a transformat în rugăciune arhicunoscutul “I don’t give a shit”. Şi aşa apar “jocurile”, ambiţiile, confuziile, rănile, frustrările, dezamăgirile, regretele şi amarul “Cum ar fi fost dacă?”, iar noi rămânem inevitabil undeva aproape: aproape de atinge iubirea, aproape de a fi fericiţi, aproape de a găsi împlinirea.

Să gândim mai puţin şi să iubim mai mult, zic!

Înţelepţii erau şi ei de părere că a fi iubit îţi dă putere, iar a iubi îţi dă curaj. Să ridicăm, deci, steagul alb şi să renunţăm noi primii la orgoliu, să le dăm şi celor pe care îi iubim puterea: puterea de a iubi, puterea de a-şi arăta adevărata faţă şi de a depăşi graniţele fortificate ale propriului Ego.

Să nu aşteptăm nimic în schimb, dar să ţinem minte că viaţa are propriile legi şi la fel şi iubirea: primim întotdeauna numai ce meritam, iar ceea ce iubim e o reflecţie a noastră. Şi nu vă fie teamă: nu există bine sau rău, corect sau greşit, ci doar ceea ce simţim. Şi în final, inima ştie ea mai bine încotro să ne îndrepte.

new post

Te astept cu cel mai mare dor pe care l-am avut vrodata pentru cineva. te astept cu sufletul deschis, cu inima gata pentru ca orice tic-tac al ei sa iti strige numele tau. te astept asa cum un pui de pasare isi asteapta mama sa ii ofere afectiune si hrana. insetat de tine. mai insetat de tine ca niciodata.

new post

Nu te amăgi, i-am zis, niciunuia nu îi pasă cu adevărat despre poveștile altuia, exceptând, firește, situația în care sunt bani la mijloc. Faptul că nu vrei să accepți sau să recunoști asta, nu-l face mai puțin adevărat. Întotdeauna e vorba despre tine, despre ce vrei tu, despre ce crezi tu. Desigur sunt oameni care citesc ce scrii, oameni care ascultă ce spui, dar nu te văd pe tine. Se văd pe ei înșiși.