Adu-mi ceva să uit. Deși știu că este imposibil. Însă nu e imposibil să scap de ucigașa dependență pe care o am față de acest om. Sau așa vreau eu să cred. E o prostie, știu. Să sper, să plâng, să râd a doua zi, să mă prefac că e bine, să tac uneori ca o proastă, să-l privesc în ochi și să știu că nu mai vreau nimic în afară de el. Și că în același timp vreau cu totul altceva. Vreau altă poveste de dragoste. Vreau să fiu iubită, așa cum sunt eu și la rândul meu să iubesc pe un bărbat, așa cum este el. Înalt sau scund, vesel sau trist, dar să-i pese. Să nu iasă la balcon la o țigară când mi-e trist. Să nu-mi spună că sunt naivă. Să nu-mi refuze pofta de sinceritate. Și doza de nebunie. Să mă lase să îl ascult. Vreau să iubesc, să admir dimineața cum merg norii pe cer, să mă cuprindă atunci cineva pe la spate și să-mi spună că totul va fi bine. Vreau siguranță. Vreau să mă simt femeie. Cer mult? Dacă un bărbat spune că da, atunci nu mai vreau nimic. Vreau niște vin scump, să uit tot ce-a fost ieftin.
O să mă regăsesc pe mine. Cea care râdea, nu demonstrativ. Cea căreia îi păsa de alți oameni și avea prieteni și amintiri și dorințe. O să mă regăsesc la brațul primăverii și-o să-mi pun în mână niște flori și pălărie-albastră pe cap o să-mi pun. Și-o să am grijă de mine. Și-o să râd. Și-mi va fi bine. El poate mă va căuta într-o zi. Eu atunci voi căuta să-mi pun cap la cap visurile. Voi alege pe cele mai mari, pe cele mai frumoase. Voi trăi. De azi. De acum. Nu merită să-ți vinzi sufletul pentru o clipă de plăcere. Nu merită să te vinzi scump pentru un om ieftin. Îmi place cum sună, pentru un om ieftin. Adu-mi cel mai scump vin să beau pentru el.
A girl should be 2 things: classy and fabulous! 