tainele trecutului

Romanul te va aduce într-un trecut cu duci şi prinţi, dar şi cu probleme mereu actuale. Julian, conte de Ravenwood, este temut de oameni, care l-au poreclit Diavolul. În ciuda faptului că ochii lui verzi ar putea face multe fete să se îndrăgostească de el, nici una nu vrea să îşi asume un astfel de risc. Umblă zvonuri că şi-ar fi omorât fosta soţie, o femeie frumoasă, dar nesupusă. Cu toate acestea, Sophy Dorring, fiica unui nobil, acceptă cererea în căsătorie a contelui din mai multe motive ascunse.

Unul e acela de a ajunge într-o poziţie bună pentru a se putea răzbuna pe o nedreptate făcută familiei sale. Alt motiv e chiar dragostea: îl iubea de mult timp pe conte şi credea că are puterea de a-i topi inima îngheţată. Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Se trezeşte închisă într-o casă rece, iar soţul ei se poartă ostil. Nici vorbă de a-i îndeplini cele trei dorinţe pe care promisese să le respecte, atunci când Sophy a pus această condiţie pentru a primi să-i fie soţie.

O carte deosbita, precum orice carte scrisa de Amanda Quick.

Imagine

fluturi

Fluturi este o poveste despre dragoste, despre secrete, despre greșeli, despre alegeri, despre pierderi și despre deziluzii.

O carte excelenta, de citit in cateva ore.

Iata un fragment din primul capitol:

 

Viața nu te întreabă niciodată dacă ești pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îți dă niciun preaviz și niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz care să îți prăbușească întreg universul.

Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă e corect sau nu.

Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă ești pregătit sau nu ca să pierzi tot ce ai.

Nu te întreabă cât de mult iubești pe cineva sau cât de mult depinzi sufleteşte de anumiţi oameni, atunci când îi va răpi de lângă tine, obligându-te să înduri chinul şi amărăciunea singurătății.

Nu te întreabă dacă ești copil sau încă prea tânăr ca să îți pierzi părinții.

Nu, viaţa nu te întreabă nici dacă ești sau nu destul de puternic pentru a trece printr-o decepție.

Nu te întreabă cât ai râs, înainte să te facă să plângi, nici cât te-ai bucurat, înainte să te facă să suferi.

Nu te întreabă dacă meriți sau nu să fii rănit, batjocorit, umilit, trădat, părăsit, judecat.

Nu te întreabă ce ai făcut bun sau rău și, de multe ori, te răsplătește cu rău pentru faptele tale bune.

Nu te întreabă dacă vei putea trăi într-un alt loc sau dacă eşti pregătit să renunţi la visele tale şi la drumul ales atunci când îţi schimbă brusc direcţia de mers şi te smulge din locul în care sufletul tău se simte acasă.

Nu te întreabă câte ai și câte ai sacrificat pentru a avea un ceva, atunci când te păgubește de tot ce ai agonisit.

Nu te întreabă cât de fericit ai fost sau dacă măcar ai fost fericit vreodată, înainte de a te copleși cu nefericire.

Nu te întreabă dacă ai apucat să trăiești şi dacă ți-ai împlinit măcar o parte din vise, înainte să te lovească nemilos cu o boală care îți va arăta cu paşi uneori lenţi şi nemiloşi sfârşitul. Sfârşitul planurilor tale, viselor tale, gândurilor tale, iar într-un final, sfârşitul tău.

Nu. Viaţa nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și de ce ai făcut bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură şi te lasă să te descurci. Şi aici apar opţiunile… toate sub formă de lecţii, unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranţă te vei schimba, de multe ori atât de mult, până la a nu te mai recunoaște pe tine.

Toate aceste lovituri îți dau ocazia să îți testezi limitele și să forțezi depășirea acestora. Îți dau ocazia să vezi cine te-a iubit cu adevărat și cine te-a iubit doar declarativ şi interesat. Îți vor da ocazia să vezi cine ești, ce poți și ce însemni, atât pentru cei din jurul tău, cât şi pentru tine însăţi.

Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura. Pentru că oamenii nu îşi cunosc limitele. Nu vei ști unde vei ajunge și nici felul în care te vor schimba loviturile primite, care te pot înrăi sau te pot face mai bun;  te pot transforma într-un om puternic, încrezător, luptător sau te pot transforma într-un om vulnerabil, speriat, resemnat.

Viaţa, drumurile, loviturile şi oamenii ei, te pot îndepărta sau te pot apropia de tine… totul ţine doar de alegeri.

Pariul,de Samantha James

Cartea de faţă, a cărei acţiune se plasează în Anglia epocii victoriene, oferă cititorului o reală desfătare. Irezistibilul Justin Sterling este un crai înrăit pe care nici o femei nu l-a putut refuza. La rândul său, Arabella Templeton, o încântătoare şi inteligentă fată, adevărată revelaţie a sezonului în înalta societate, se dovedeşte pe cât de frumoasă, pe atât de inaccesibilă.Dovada? Refuzul a trei cereri în căsătorie, mai mult decât tentante. Dar, pentru Justin, care nu cunoaşte înfrângerea, cucerirea Arabellei nu reprezintădoar o provocare ci, mai mult, o chestiune de orgoliu.

Aşa se face că, foarte sigur pe el, nu ezită chiar să facă un pariu cu bunul său amic Gideon, că va răpi virginitatea acestei domnişoare. Surprinzător, lucrurile iau o altă întorsătură, cum orice naş îşi are naşul, cei doi sfârşesc prin a se căsători. Gideon vine să-i felicite şi să achite pariul pierdut. Şocată de această situaţie, simţindu-se înşelată şi jignită,Arabella îl părăseşte pe cel care îi dăduse iluzia adevăratei iubiri…

O poveste impresionantă, cu răsturnări neaşteptate de situaţii care va capta interesul cititorilor până la ultima pagină 🙂

1338416-bigthumbnail

Pe strada dublin- Dublin Street-

Am savurat-o cu placere de la inceput. Este  un roman captivant, umoristic si…cu cateva amintiri ce ma leaga de el.

M-am regasit in cartea aceasta, poate de aceea am citit-o intr-o zi. As reciti-o oricand!

O consider cartea mea favorita a anului acesta! 🙂

Este aproape imposibil să te gândești la romanul Pe strada Dublin ca la alte cărți erotice publicate în ultimii ani și care fac parte din același gen. Poate că reducând povestea la o structură foarte simplă, descoperi într-adevăr că are un schelet comun cu alte volume erotice contemporane, pentru femei: o eroină care a trecut prin câteva drame se îndrăgostește aproape instant de un protagonist de maxim 30 de ani care e deja stăpân peste un imperiu, însă care ascunde la rândul lui niște traume din copilărie. Dar Samantha Young reușește să îmbrace această schiță într-o poveste atât de frumoasă, încât pur și simplu nu poți clasa Pe strada Dublin în aceeași categorie.

O cunoaștem pe Jocelyn, o tânără de 22 de ani pe care soarta nu a cruțat-o deloc. Tragedie după tragedie, trecutul ei este un șir de întâmplări dramatice, iar personalitatea ei dificilă este un rezultat de la sine înțeles. Intriga începe să se contureze în momentul în care Jocelyn se mută într-un apartament nou, cu o colegă nouă, evident, Pe strada Dublin . Unde va descoperi în scurt timp că bărbatul cu care avusese recent o întâlnire întâmplătoare și amețitoare într-un taxi este chiar fratele colegei. Contrar așteptărilor, povestea nu pornește de aici într-un ritm mult mai accelerat. Cei doi nu se pierd în brațele celuilalt în doar câteva pagini, ci reușesc să construiască inițial un fel de prietenie, influențată bineînțeles de aluzii mai mult sau mai puțin subtile și de atracția pe care cei doi o simt. Samantha Young reușește să nu ofere cititorului senzația că este copleșit de legătura protagoniștilor. Atenția se îndreaptă în egală măsură asupra relației care se clădește între Jocelyn și Ellie, colega sa de apartament, asupra poveștii de iubire dintre aceasta și un prieten din grupul lor de amici, asupra jobului lui Jocelyn și a colegilor ei de la bar, asupra ședințelor de la psiholog, asupra provocărilor pe care le reprezintă cartea la care lucrează sau asupra dificultății de a se împăca după atât de mult timp cu propriul trecut. Iar toate aceste teme sunt construite cu multă grijă pentru detalii, cu multă atenție, astfel încât nici măcar atunci când povestea se lovește de câteva clișee, valoarea ei nu este diminuată. Într-un fel, chiar și punctul culminant al volumului este axat pe unul dintre firele secundare și nu direct pe iubirea protagoniștilor.

Sper că este deja evident din ce am scris până acum și că nu mai este nevoie să menționez faptul că portretele tuturor personajelor sunt creionate mai frumos decât mă așteptăm. Bineînțeles, nici unul dintre personaje nu este perfect, însă ajungi să le îndrăgești rapid pe toate, să le înțelegi fiecare atitudine și să le treci ușor cu vederea chiar și greșelile ocazionale.

Un alt plus al cărții este faptul că scenele de sex nu sunt repetitive și nici nu te simți intoxicat sau iritat de frecvența lor. Spre deosebire de alte romane erotice recente, în care protagoniștii ajung în pat (sau pe birou, podea, mașină, etc) de șapte ori pe zi – în fiecare zi! – în volumul Pe strada Dublin lucrurile stau diferit. Da, cartea este încărcată de senzualitate, sexul nu lipsește, însă ai cumva senzația că autoarea nici nu trece în zona fanteziilor lipsite de veridicitate și nici nu încearcă să complice inutil povestea sau să frapeze publicul prin scene prea extravagante.

Pe-strada-Dublin-03

Pe strada Dublin îmbină armonios scenele fierbinți cu momentele grave, iar unele pasaje reușesc să te facă să izbucnești în râs. Este în același timp relaxantă, captivantă, surprinzător de amuzantă pe alocuri însă îndeajuns de intensă cât să îți rămână foarte pregnant în minte multă vreme după ce ai încheiat-o. Iar reacțiile și acțiunile personajelor sunt adesea atât de naturale încât nu ai deloc impresia că ar exista ceva prea forțat sau că autoarea ar fi exagerat vreun aspect.